Si eu am fost acolo

LUMEA  IMPIETRITA  A  TROVANTILOR

La aprox. 40 km de Ramnicu Valcea, aproape de Horezu, pe drumul national spre Targu Jiu, se afla comuna valceana Costesti, devenita destul de cunoscuta spre sfarsitul anilor ’90 prin „batalia de la Costesti“, dintre minerii voiajori - fosti horticultori pe la Universitatea din Bucuresti - si trupele de jandarmi, batalie incheiata prin „pacea de la Cozia“. Dar, nu „batalia de la Costesti“ este subiectul nostru...

Altceva, mult, mult mai interesant, trebuie sa ne retina atentia asupra comunei Costesti.

Aici, Natura a lasat, pe o arie restransa, o lume de piatra, unica in felul sau, adevarate sculpturi, al caror autor ar putea fi banuit insusi marele Constantin Brancusi. Doar ca trovantii, asa cum se numesc sculpturile Naturii, au o varsta de pana la 6 – da, sase! – milioane ani.

Sa fie trovantii de la Costesti sursa de inspiratie a marelui Brancusi? Nu ar fi exclus, pentru ca lucrarile marelui maestru au multe asemanari cu... trovantii. Iar trovantii reprezinta perfectiunea, in ciuda ciudatelor forme sub care apar.

Termenul de „trovant“ este specific literaturii geologice romane si a aparut prima data in 1907, in lucrarea naturalistului Gheorghe Murgoci, „Tertiarul din Oltenia”.

Localnicii numesc trovantii „balatruci“, „dorobanti“, „pietre care cresc“, „pietre miscatoare“, „pietre vii“. Si, intr-adevar, trovantii sunt vii, pentru ca ei cresc, de la dimensiuni de cativa milimetri, pana la inaltimi mai mari de statura unui om. Calci pe solul nisipos si, de sub urma pasilor, se mai iveste un pui de trovant, un ou al Pamantului, o perla de nisip...

In jurul trovantilor, la Costesti, au aparut tot felul de legende, cum ca „pietrele vii“ ar fi de origine extraterestra sau supranaturala. Localnicii spun ca, la patruzeci de minute dupa ploaie, nisipul se transforma in piatra. „Pietrele miscatoare“ ies din solul nisipos, tot dupa ploaie. Ploaia este aceea care ajuta trovantii, deja existenti, sa creasca.

Satenii spun ca trovantii au puterea de a le influenta viata, asigurandu-le protectie. De aceea, oamenii trebuie sa se poarte frumos cu ei, sa le vorbeasca cu iubire, adresandu-se lor ca unor prieteni, sa ii mangaie. In caz contrar, trovantii se pot razbuna. Trovantii se gasesc si in comuna Maldaresti, langa Horezu. Aproape in fiecare curte, exista trovanti, pe care oamenii ii uda, cu drag, ca sa creasca si sa le aduca noroc.

Exista pareri conform carora trovantii ar face trecerea de la regnul mineral la cel vegetal, pentru ca unii trovanti au prelungiri, ca niste radacini. Taiate, aceste prelungiri au o sectiune care arata precum cea a trunchiului unui copac, cu inele colorate. Formele de baza ale trovantilor sunt sfera si elipsoidul. Straniu este faptul ca, uneori, trovantii arata precum cifra opt, simbol al infinitului. Natura nu creeaza doua pietre identice si, totusi, trovantii seamana, adesea, intre ei, pana aproape de identitate.

Unii sateni prefera sa se tina departe de trovanti, spunand ca sunt lasati de extraterestri, iar prezenta acestor pietre le creeaza disconfort 

  

Desi geologii nu au putut sa explice pe deplin procesul nasterii trovantilor, ei contrazic povestile localnicilor. Geologii numesc trovantii concretiuni grezoase, care s-ar fi format prin compactarea nisipului, sub influenta umiditatii si, probabil, a presiunii, degajate in urma unor miscari seismice de mare intensitate. Se pare ca, trovantii capata forma de sfera, cu atat mai bine conturata, cu cat miscarile seismice sunt mai puternice si mai dese. Oamenii de stiinta sustin ca trovantii nu cresc; din contra, sunt supusi proceselor naturale de eroziune, fiind doar un conglomerat de pietricele, tinute laolalta printr-un liant, fluidele carbonatice, ce se constituie intr-un ciment carbonatic.

Totusi, cercetatori de la University of California Davis au descoperit bacteria Bacillus pasteurii, un microorganism care, prin metabolismul sau, in prezenta unor substante nutritive si a oxigenului, solidifica, prin intermediul carbonatului de calciu produs, particulele de nisip in „pietre de nisip“.

Trovantii se mai gasesc si in alte regiuni ale Romaniei - Dealul Feleacului (jud. Cluj), satul Casolt (jud. Sibiu), in Muntii Buzaului, dar si in alte zone ale lumii - Parcul National Theodore Roosevelt, din Dakota de Nord, SUA, depresiunea Faiyum, din Egipt.

Locuitorii tuturor regiunilor lumii unde exista trovanti au considerat aceste minuni din piatra a fi oua de dinozauri. Chiar si referitor la trovantii din judetul Cluj, exista o legenda cu privire la un balaur cu sapte capete, numit Feleac. Desi Feleac ajuta oamenii, acestia, in lacomia lor, crezand ca balaurul detinea comori, l-au ucis. Trovantii de pe dealul Feleacului, spune legenda, sunt oua de balaur, din care ar fi trebuit sa apara urmasii lui Feleac.

In Ardeal, pe vremuri, in zonele unde se gasau trovanti, oamenii obisnuiau sa aseze cate unul la capul mormintelor.

In 1996, un colectiv al Facultatii de Geologie si Geofizica Bucuresti – Societatea pentru Protectia Mediului Geologic, a infiintat Muzeul Trovantilor. Din 2006, Muzeul Trovantilor s-a transformat in Rezervatia Naturala Muzeul Trovantilor si a intrat sub tutela Asociatiei Kogayon, care il ingrijeste din resurse proprii, prin voluntariat. Rezervatia Naturala Muzeul Trovantilor se afla la 38 km de Ramnicu Valcea si la 8 km de Horezu. Vizitarea este gratuita.